ce inseamnă uniunea în sens?
dacă din început, două particule, gravitează în sensuri opuse,
centrul gravitației le va oferi doar ceva-ul comun?
și-apoi, când se vor întâlni,
ce va fi?
un dans, o ciocnire?
vor fi absorbite de ceva-ul în jurul căruia au gravitat
sau vor fi împrăștiate în neant?

a fi, sau nu, despărțiți,
în timp ce mă ții în brațe.
cumva este despre singurătate.
o fi întregul univers singur?
sau este el, cu sine,
împreună?

dar, dacă sensul este același?
vor gravita, una în urma celeilalte,
fără să se întâlnească?
vor simți că există altceva,
altcineva
și că,
în vârtejul lăptos,
se risipește parte din ei?

unde este calea?

am putea imagina,
dar ne-ar fi de folos?

să depărtăm universurile noastre printr-o separare,
tu de o parte, eu de cealaltă parte,
a unei nepriceperi portabile.
o luăm la sub braț și
pășim în călătorie.

pe partea ta, cearceaful peste tine,
învelindu-te într-un sens,
călătorind spre mine;
poate că eu sunt centrul de gravitație
și-n vis
te face să zâmbești.
aleg să-ți privesc umărul gol
și mă pretind trecătorul care,
pe furiș,
merge pe contrasens.
mă prefac imun și surd
și nu ascult cum,
pe fereastră,
pătrund acordurile, fără sens,
ale greierilor.
am ureche muzicală
doar să prind ritmul inimii mele,
neliniștit, tulburat,
ca miezul pământului,
acompaniat de ritmul inimii tale,
liniștit,
ca o dimineață acoperită cu rouă.