să ne facem ochi dulci,


se justifică să ne-atingem organele,
să muncim ca sclavii pentru inele, rochii,
luna de miere,
porumbei,
vrăjeli,
pe când dragostea e doar totalitatea iritațiilor din momentul concepției până-n momentul morții,
moartea
la rândul ei, o altă concepție salvatoare, un fel de două feluri,
ca pe titanic, când jack o desena pe rose el era viața adevărată iar rose dragostea,
iar la faza când o ridica pe ușa plutitoare, rose a rămas la fel, dragostea, pe când jack era deja moartea,
o moarte activă, în plină creștere,
un iceberg,

mie mi-a părut rău pentru jack, și nu am putut să mă bucur pentru rose, am plâns, pentru că și eu am fost pe titanic, și am crezut că sunt rose, dar nu am fost,
eu sunt jack,
și
noi oamenii
ar trebui să nu ne mai atingem, măcar din motive de compasiune,

oare se justifică nașterea,


lumea ar fi un loc mult mai bun dacă nu am cădea în plasa nebuniei numită dragoste,
de fapt, nebunia ca nebunie nu există,
cine îți spune că sunt oameni care se nasc ne buni, este o minciună mare,
dar există dragostea,
dragostea care nu poate suporta realitatea,
nu o suportă nici s-o omori, atunci noi oamenii începem să delirăm, ne-apucă mâncărimile,
frisoanele,


știați că e dragostea cea care ne forțează să muncim,
în final tot ea să fie nemulțumită, din nou să o cauți, să-ți mai dea una după ceafă,
este dragostea cea care ne mută dintr-un loc în altul ca orbii,
să construim case mari și tot nesatisfăcută să rămână, să căutăm din nou una și mai mare,
mare cât un palat,
casa poporului,
un palat cu țâțe mari, pline cu dragoste,
tot ea ne spune; să nu rămâneți singuri,
dacă rămâneți singuri vă mănâncă moliile, hai, treceți prin rai, în timp ce pe cealaltă parte joacă box cu cei căsătoriți sau
descăsătoriți,


dragostea este mike tyson, te bate măr de nu mai poți să-ți strângi dinții de pe jos,
chiar și așa
sunt unii care mușcă, vor să fie tineri veșnic ca să poată iubi veșnic,
dragostea este iuda, ați auzit,
îmbătrânim,
iar moartea ne face o favoare, ne salvează de la o boală incurabilă și necruțătoare:


nu mai cred în dragoste, zic unii deja reincarnați,
acolo unde a fost iubire au crescut două cucuie zen,


fugim de durere, alegem dragostea,
nu știm că durerea este mult mai de treabă pentru că nu durează la nesfârșit,
fiecărui om îi e dat să ducă o anume cantitate de durere, de dragoste nu se știe niciodată după cum este infinită,


v-ați gândit dacă nu ar fi existat dragostea, durerea ar fi fost cel mai minunat lucru de pe pământ, iar
când ai doar o singură opțiune începi să prinzi sensul lucrurilor atât de ușor.


Oare se justifică să te-ncurci cu dragostea pe când iubirea e un disc zgâriat