agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-13 | | Erau zilele de la sfârșitul lui august cu dimineți mai răcoroase și agitație pe drumul satului. Grijile de toamnă începeau să bântuie satul. Mândria tatii, căpița de fân din spatele casei atingea vârful salcîmului din hat de parcă anunța: vara e pe terminate. Butucul deasupra ogrăzii cu frunzele ușor îngălbenite, zborul gâștelor aranjate ai fi zis cu măiestria unui matematician. Butoaiele scoase din beci la spălat, ca să nu mai pomenesc mirosul de gutui din grădină și câțiva în fața casei ne dădeau pe la nas semnele toamnei în plină acțiune. Doar eu săream bucuroasă într-un picior: toamna asta nu mă prinde nici naiba pe-aici. În gîndul meu: aș veni la vre-o nuntă în sat, dar mai mult nu, poate prin noiembrie când se mai termină treaba. Nu plecasem bine spre Chișinău de aici mama: vii duminica care vine acasă să ajuți la culesul viei. Acasă nu stătusem decât o săptămână în vara aia, da și cât am stat mai mult m-am ocupat cu despăduchitul. Venisem din Bulgaria cu aere de occidentală. Lucrasem într-un detașament studențesc. Se făcea schimb de studenți. Studenții bulgari veneau în Moldova la muncă iar noi mergeam la ei. Am lucrat într-un orășel de lângă Plovdiv la o fabrica de suc de roșii. Deși încă nu aveam lețcaie în buzunar, la sfârșit de săptămână bântuiam talciocurile după haine și tot felul de mărunțișuri ce încă nu apăruse pe la noi. Seara mergeam la discotecă pe muzică tehnotronică. Ne imaginam că am ajuns în occident. Într-un weekend după asidue călătorii așteptam trenul, vorbeam cu o prietenă despre una alta, la un moment dat înțepenită și la trup și glas îi zic: Nadia nu te mișca. Nadia, născută și crescută la Chișinău, fină, gingașă, ochioasă cu-n păr lung până mai jos de fund. Pe lângă urechea Nadei se urca a lene spre tâmple un păduche negru și gras. Un păduche de toată frumusețea. Ai fi zis că Nadia a pus mâna fără să vrea pe șeful păduchilor din zonă. Acuma știu bine păduchii Bulgari se deosebesc de toți păduchii din lume (pentru că mai târziu Nadia chiar s-a măritat cu un bulgar și a făcut 5 copii) Nadia a amuțit: - nu simți nimic pe lângă ureche. Ea: - nu simt, spune-mi ce se-ntâmplă, fac infact. Calmă caut un băț să pot da cumva păduchele jos. Îi zic: - Nadia, un păduche negru se urcă spre tâmpla ta dreaptă. Nadia roșie ca racul a ridicat mâna spre frunte. Din momentul ăla ai fi zis că ne bântuiau păduchii. Nu aveam răbdare să vină trenul ca să ajungem la cămin. Am strâns tot grupul într-o cameră și le-am dat vestea. Într-o secundă am sărit una în cap la alta ca apucatele. Toate eram ticsite cu păduchi. Durerea cea mai mare era câteva dintre noi aveam păr lung. Eu pe deasupra îl aveam făcut creț, ondulat, ca nicole kidman, era modă mare se numea permanent (zavivkă ). Din ziua aia, zi de zi, seară de seară, weekend de weekend cum aveam puțin timp liber ne adunam la despăduchit. Unele sau tuns scurt altele de-alde mine au ținut la podoaba capilară s-o întors în Moldova cu bogății. Când am ajuns acasă primul lucru am luat-o pe Veruța în grădină printre butuci să mă mai chiugulească puțin. Mama credea că avem secrete despre băieți da noi cum îi dădeam cu lindineala așa îi dădeam. Problema era că la cazarea în căminul studențesc din anul doi se făcea un fel de control medical. În curtea Universității Ion Creangă era o vânzoleală în stânga și dreapta. Studenții se întorceau din nou să roadă cărțile. De la spate aud cum cineva mă strigă: Mașa, Mașa. Privet! Bohemia îmi sare în spate, mă trage puțin de păr. Îmi face un compliment: - vai ce blatnaia ești ( adică dată dracului cu moda). Mașa, cum a fost în Bulgaria, te-ai dat cu lumea de peste hotare? Ți-ai făcut vre-un drugan (iubit), a fost interesant: - da m-am dat cu lumea vrei nu vrei și mi-am făcut și drugan. - Știi că anul ăsta suntem colege de cameră pe Patrice Lumumba. Hai du-te mai repede la decanat după permisul de cazare și vino să-ți facem botezul. Va urma |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate