Îmi bate, în piept, cu o inimă în plus
Ușa ei nu se închide, decât peste două trupuri
Uliul ei
Libertate, mă strigă pe tot numele
Trupul este o așezare de inele, care unește dimineața ca noaptea, la margine de satul luminat de privighetori, ce, prin noapte, trec
Nu mai exagerez, acum, în noaptea ce se țese, la șes și la țesătorie
Înlăuntrul camerei
Miroase (a trandafir) numai mărul, fruct care a rupt masa, în două
De greutatea crengilor,
Fără nume, pe ele,
În grădina cu steluțe multe, pe jos, pentru că este seară, nu-i așa...
(Și-n grădina, cu zăpadă,
sper să acopere în doi ani...)
De afară, se aude grădina și bufnița geme și plânge
Ani, ani, afară din mine...