a intrat frica de moarte în tine
ca un serval în călduri
se-mperechează departe
de ochii lumii
nu vrei să trăiești nimic
de teamă că n-ai să poți
și în moarte
pe dinăuntru te micșorezi zi de zi
cu nesaț
cu furie
ai vrea să dispari
îți lipsește experiența
în ale neantului
iluzionist prea emotiv
pe scena unui show de talente

psihologii au decretat:
„permanența obiectului e
o achiziție cognitivă care apare
în jurul vârstei de 8-9 luni
când bebelușul începe să înțeleagă
că obiectele continuă să existe
chiar dacă nu le mai vede
astfel că
înainte de vârsta asta
bebelușul crede că mama
care dispare din câmpul vizual
dispare pentru totdeauna
așa că reacționează prin plâns
la separarea de ea”
să-și bage psihologii
permanența asta în cur
și să explice de ce
ne plângem morții

în țeasta pe care o simți
moale
și tot mai străină
un singur gând ca un ringtone
setat din fabrică:
nu trăi mai repede decât poate
îngerul tău să zboare
nu mai ții timpul
în ore zile sau ani
ci în viețile scurse
dacă un om trăiește
în medie 80 de ani
constați că civilizații demult dispărute
nu mai sunt așa de mult dispărute
mayașii au trăit doar
cu vreo cinșpe oameni în urmă
de la Angkor Wat și până acum
s-au scurs vieții și mai puține

ca să ieși din starea de rău
te-ai ruga dar știi că n-ajută
Dumnezeu nu dă nimic
celor care se roagă
altfel i-ar pierde
ai scrie dar știi că scrisul nu vindecă
e doar un câine dresat
care se cere afară
în ascuns încă mai speri
că vei avea o sclipire vei spune
ceva memorabil
nu știi niciodată
de unde sare vreun iepure
poate c-ai făcut-o deja
dar n-ai habar ce vor vedea alții în tine
când gilmore le-a zis polițiștilor
din plutonul de execuție
let's do it
se gândea să moară mai repede
nu la un logo beton pentru Nike