imaginea tatălui în doi bărbați paraleli
care-și dau mâna, două manipulări perfecte,
două izvoare de sadice descărcări electrice
dealuri care devin munți în închipuirile mele
vise și dalmațieni cu urechea lor șleampătă
mă mângâie alene în somn
surâde vechea bizarerie la care asist fără vină
și fără prea mult discernământ
mă scufunzi în șantaj ca în uleiul topit și fierbinte
cu o spatulă de lemn încerc
încerc
în cerc
să te îndepărtez.