agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-24 | |
nu ştiu cât mai e până roua surâsului verde
se va preface în lacrima frunzei arsă de brumă ce sunt... îmi spunea mama că bebe fiind, după primenire şi supt, îmi plăcea să mă joc cu mânuţa prin faţa ochilor şi se minuna de ce râd strângând pumnişorul ducându-l la gură... închid ochii pe rând şi-mi văd săltând jumătăţile luminate de chip. i-aş spune mamei acum că atunci râzând cu guriţa fără de dinţi muşcam din viaţa ei şi-a luminii, dar ce păcat că mama-i pămând şi la crucea ei doar atât pot să-i spun, că zi de zi, sunt bun şi rău, deştept şi tâmpit, hotărât şi labil, umbră versatilă a duhului sfânt în mine ascuns care, chiar acum câd scriu mă bate gândul să cred că se joacă făcându-mă deget pus la o palmă de nas şi privindu-mă când cu un ochi când cu altu se distrează la ţopăiturile mele de gând pueril... în aşternut ghemuit, la ceasul când doar luna nu doarme, îmi spun rugăciunea: şi iartă-mă, Doamne, că până tata s-a stins, n-am ştiut de moarte ci, mânat doar de pofte, într-o veselie am ţinut-o ca un tembel crezând ca-s nemuritor... în ultima noapte de priveghi, la căpătâiul lui privindu-l cum stă cu ochii închişi, cu mâinile pe piept, în tăcerile morţii mi s-a părut că în colţul gurii se întrezărea dezgolit o frântură de dinte, ca un fel de tragic surâs care-mi spunea că atăt mai ia cu el de la viaţă... îndemnat poate de Tine, de la vîrful patofului stâng i-am pipăit conturul trupului până la vârful pantofului drept şi-abia atunci mi-am dat sama că drumul vieţii nu-i drept cum credeam ci cu un sens giratoriu, curbura capului, un drum însemnat cu borne de cîte şapte ani, drum de lumină, apendic luminos al întunericului veşnic... mai tânăr cu 36 de ani ca el, de-atunci îmi număr anii în mod descrescător şi mă întreb dacă îl voi prinde pe zero, lacrimă căzută de pe frunza uscată luată de vânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate