Dă, Doamne, Darul care/ Acoperă tot Abisu/ Făcâd astfel o Mare pe care/ Noi, navigatorii, plutim ca norii pe cer, prin mister... Daru, Doru și Vaporu/ Gându, Vântu și Cuvântu/ Omu, Pomu și Abisu/ Ploaia, Visu, Paradisu…

Ai aruncat o ghindă-n povestea mea
Şi-n mine s-a născut o pădure
În pădurea aceasta mi-am făcut o casă
În care urmează să mă mut
Zilele acestea, până nu dă îngheţul…

De la croitoreasa licuricilor până la dresoarea de fluturi
Fără excepţie, toate sunt prietene cu Remmy şi Picasso
Cu marea, lebăda, Dorra, Linda, cu locurile şi jocurile
Jocul cu mărgele de sticlă făcând loc celui de şah cu hazardul…

Vorba aceea
De la radical la calul lui Marc Chagal
Bufniţa croşetează ceva ce visul dictează
Ca un poem dintr-un ghem
Din fir de poveste adunat de pe creste
Acestea şi încă vreo două-trei le vom lua la purtător
De câte ori vom face drumuri pe la izvor
Să umplem ulciorul cu apă vie
Până la semnul lui Isihie
Ca să fie de veselie
La Pescărie


Casa lui unchiu Mihai și mătușa Mărioara de la Curtici este în prelungirea livezii de la Pescărie. Între ele am semănat semințe de secară, busuioc, pipirig și de floarea-soarelui pentru lanuri de cuvinte. Castan înflorit toamna-n noiembrie. Asta da, Nostalgie cu umbrelă şi pălărie...

Plutesc în parfum
În lanul de secară
Culori de vară

”Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.” - Constantin Brâncuși

https://www.facebook.com/hashtag/constantinbrancusi?locale=ro_RO

De aici, din locu-n care chiar începe Infinitul/ Marea vine, valuri, valuri, spălând dor din nesfârşitul/ Gând din visul amânării cu scenarii mii şi mii/ Care trec prin viaţa noastră răspândindu-se zglobii/ Pe o plajă-n Tymp de pace cu năframă-n vârf de băţ/ Şi o trestie măiastră călărită în răsfăţ/ De copiii nemuririi care duc taina iubirii/ Într-o Mare şi-un Poet...

În clondirul acesta transparent ţinem noi, ardelenii, esenţele de pe lângă casă. Esenţele acestea au miros de pălincă, dar sunt altceva... În pragul aniversării, în casa de pe plajă sosesc Cavalerii Mării... Semnul mirării se răstoarnă-n i mic, unitatea imaginară, cu doi într-o gară în care a înflorit castanul din cele trei castane şi o pipă...

La locul ei de observat lumea, pisica japoneză Ina Mitzy în dialog cu Norina. Tu învaţă să ai grijă de tine, de Linda şi de Picasso dacă vrei să te luăm pe vapor... Miau, miau, miau, răspunde Mitzy, ceea ce-n limbajul pisicesc înseamnă 111, adică 7. Ce însemnă 7? Multe...

În povestea noastră de familie respir și mă mir
A dragoste și a bucurie mare
Cât o mie de iubiri și bucurii la un loc
Când spun cuvintele Arad și Timișoara
Un fior mă cuprinde de parcă
Jumătate de Infinit s-ar fi rupt în mine
Și-n locul rămas liber se naște o lume
În care respir
Ca un trandafir din Parcul Rozelor de la Timișoara
Când îmi aprindeam țigara răsucită într-o foiță de ziar
De la o pipă, din jar
Și când măcinam dilemele și teoremele
La faimoasa Moară de pe Bega
Căreia noi îi spuneam Moara Speranței
Și locuiam la ultimul etaj, la numărul unu
În Piața Sfântul Gheorghe
Într-o casă cu curte interioară
În stil italian, cu coridor de jur împrejur
De balustradă atârnând jardinierele cu flori
De care aveam grijă ca de ochii din cap
Și cu care vorbeam cum vorbeam cu iubita vieții mele
De toate cele... Cum să nu-mi aduc aminte de Bebe Costinaș
Care i-a făcut juniorului meu prima fotografie
Căreia-i spun Micul Napoleon
Bebe, vecinul de vis-a-vis cu Rodica Tocăniță și cu Kety din Mangalia
Folosea scripetele cu lanț cu care suia cumpărăturile la etajul III
După care, cu aparatul de filmat în spinare, pleca în oraș
Când se întorcea, seara avea un scurt metraj
Cu viața-n orașul de pe Bega
Oraș care mă adoptase
De parcă eram de-al lui dintotdeauna...

Pictorul Alexis Pipirig
Stă cu şevaletul pe dig
Şi picteză şi pictează şi pictează
Marea, pescăruşul şi visează
Că lumea-i o mare de lumină
Întunecată acum de prea multele certuri
Şi incertitudini, trădări
Lipsă de idealuri, de iubire
Din prea proastele stări
Ce să mai vorbim
Se vede de la o poştă
Spune şi tu, unde greşesc?
Chiar nu vreau să am dreptate
Nu poţi să spui că iubeşti Adevărul
Şi-n realitate să mergi
Din minciună în greşeală
Pe o scară cu iluzii şi confuzii
Ţine tu-n mintea şi-n inima ta
Armoniile de veghe ale Infinitului
Cu jumătăţile lor inegale
Cele văzute şi tulburătoare
În împlinirea celor nevăzute şi liniştitoare

Semnul i, semnul mirării
Răsturnat de dorul zării
Este-acuma clar de lună
Cu cărarea-i de lumină
Luminând din dunga zării
Până la umbra ta
Care pictează pânzele albe
În Culorile Infinitului
Temele nesfârșitului

Jucăm şah cu hazardul, pe rogojina poetului
Cu pietricele şi scoici perlate adunate la dig
De amicii mei, pictori, poeţi, matematicari
Vară fiind, toţi eram, şi suntem, nişte hoinari
Filozofia fericirii era aceea de boschetari
Aşa se face că-ntr-o zi de Aniversare Juliană
Ne-am pus să facem împreună o cărare
Coborâtoare la Mare…

În desiş de nepătrunderi şi-n curburi de nicăieri
Bat târziul cu săgeata şi mă-ntorc de azi în ieri.
Valuri, valuri, vin versurile-n maluri
Învăţăm, încă, să ne bucurăm
Să ne bucurăm de fiecare răsărit
De fiecare sămânţă din care răsare
Un fir de iarbă, o floare sau un stejar,
De butucul care arde în jar
Să ne bucurăm de viaţă ca omul acesta care
Stă singur în ploaie
Ascultă muzica picăturilor
Şi butonează un mesaj

Vrei mai mult? Intră-n poveste. Se deschide un zăvor. Din nespusa regăsire ai un susur de izvor. Rănile-s cu văi şi dealuri, cu cărări de RodAdoR. Niciodată nu poţi spune unde-i da şi unde-i nu. Folosind azi un toiag, mai urcăm cu el un prag. Pragul viselor nescrise cu întinderi necuprinse, cele-n care azi e ieri, mâine-i ziua-n care-mi ceri, să dau calului ovăz şi să-ţi spun cum se-ntâmplară întânirile din gară...

Fulgerător,/ îmi trece prin minte/ un gând de izvor./ Inima-i răspunde cu un ecou nou. Puiuţul din ou sparge coaja. La început, o crăpătură... El, zarul sorţii/ Rostogoliri de stele/ Până la ele/ Infinitele/ De cele visătoare/ Predefinite

Iară e seară
S-au limpezit apele
Ploii de vară

Bufniţa din vârful bradului vede departe/ Dincolo de înălţimile gardului/ Dincolo de marginile gândului plutitor, ca un nor/ Pe cerul albastru zboară un covor.../ Iedera a acoperit Zidul Alb/ Până la scara coborâtoare spre mare/ Scara cu 7 trepte drepte/ Acum are 103, în zig-zag/ Cu treceri prin petreceri de aniversare/ Pe treapta 74 ne-am oprit ieri/ Şi-am pictat-o cu clipe lungi/ Lumini şi umbre în dungi/ Ding, dong, clopoţelul cheamă căţelul/ Să iasă în întâmpinarea musafirilor/ Veniţi de la drum lung.../ Povestea de ieri se îmbracă azi/ În verde de iederă şi galben de gutuie/ Scara fără nume se tot suie/ Se suie, se suie, până ajunge la şuieratul vântului/ Unde-i marginea gândului.../ Ce va fi de aici, vom vedea/ Nu are rost să ne facem iluzii pentru ce va fi/ De jur împrejur, deschidem/ Totul la vedere/ Nu ascundem nimic...

Un mesaj de prietenie
Cu Înţelepciune şi Poezie
Din ale vieţii bine trăite
"Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice:
cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate.
Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată:
-pe cei care te ajută în momentele dificile,
- pe cei care te părăsesc în momentele dificile și
-pe cei care te pun în situaţii dificile.
În viață este necesară și vremea rea.
Numai așa vezi cine este dispus să împartă umbrela cu tine.
Viața nu face zgomot.
Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.
Cine dă, nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite.
Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei.
Nu regreta nimic din viață, cu excepția a ce nu ai făcut.
Arta de a trăi frumos: cuvântul ceartă să-l transformăm în artă!
Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la viață este că mai am multe de învățat.
Patru lucruri sunt cele pe care le avem mai mult
decât credem: defecte, datorii, ani și dușmani.* (proverb persan)"

Constanța. Miercuri, 1 Noiembrie, 2023