Dacă acum totul seamănă cu suprafața unei bălți
Pe care plutesc liniștite gâze și fluturi
Mi se datorează exclusiv mie
Care am trecut peste toate nenorocirile
Am smuls flori, am scos uși din balamale
Atunci când nu trebuia
Și iată-mă de mână cu mine
De parcă aș fi alături de omul invizibil
Încercând să îmi reamintesc o grămadă de lucruri inutile
Iată-mă acum încercând să tulbur suprafața apei stătute
Fiindu-mi frică de mâlul care hrănește tot
Iată-mă acum cu pași nesiguri vorbind despre povești de familie
De parcă ar fi niște medicamente pe care mi le bagă cineva pe gât.