agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-30 | |
Pun garanție pentru Clipa Vie de Acum
Când îmi aduc aminte de drum Și-n drumul acesta mă întâlnesc cu Eu de Atunci Când, pe Urmele Inorogului hălăduiam printre lunci De la Lunca Crișului Alb de la Voivodeni Până la Lunca Mureșului de la Fântânele... Întâmplări din zori de zi Fie ce-o fi Azi este ziua cea mare Nu doar că este sărbătoare Dar este ziua în care ne vom aduna la masa albastră Domnii și doamnele Marelui Y-grec cu fereastră Spre digul, bărcile și Plaja de la Pescărie... I-am spus fiului meu Pagina mea mi-ar fi utilă să se deschidă cu precizarea: Acesta nu este mărul ispitei. Este mărul prieteniei din Livada Inorogului și a Licornei de la Pescărie, întru bucurie, să fie! https://ro.pinterest.com/pin/137008013657350172/ https://ro.pinterest.com/pin/1087126797541168123/ https://ro.pinterest.com/pin/37154765668978912/ Și Doamnei mele i-am spus că peretele paginii vreau să fie pictat cu ceva care să ne reprezinte... Posibilul şi Ymposibilul au luat locul lui Da şi Nu Florăreasa Irina de la Florăria 23 din Tomis Trei S-a gândit să-mi dea un Tigruţ vărgat Să aibă Picasso ce şcoli-n neamul pisicesc... https://www.youtube.com/watch?v=qKXPe5Oh-JE https://www.youtube.com/watch?v=A2UTq0Ziok0 https://www.youtube.com/watch?v=_qIVgiq12QQ https://www.youtube.com/watch?v=QmknZgeQSk4 Așa cum pădurea de stejari a început cu o ghindă, poietica mea de la Pescărie începe cu o sămânță poetică numită și cunoscută sub numele de “Unitatea Imaginară”. Punctul pe i este accentul și cel din trupul lui i este viața... Îmi spunea Maestrul meu din copilărie: Tot ce pui pe pânză să fie o revărsare Care vine spre tine de la punctul din zare Numit punct de fugă... Săpând Tunelul, de la Turnul de abanos până la Turnul de scoici, fără nici un plan, am ajuns la Piramida lui Kheops de la care, printr-un Voiaj de practică, am ajuns la Piramida de pe Plaja cu Suflet la care-am ținut un Jurnal interactiv în Telegraf de Constanța sub titlul “Cel mai înalt castel de nisip (de pe Plaja Modern) se mută în Bulgaria”… Nici nu mi-am dat seama cum şi când Mi-am luat flanela de lână Împletită de tine special pentru mine M-am trezit cu ea pe pieptul meu În vreme ce tu căutai O rimă pentru bâldâbâc Cu cărţile-n braţe Şi cu „Aceeaşi mare” Scrisă pe jumătate Pe raftul lui Picasso… Stau şi ascult cântecul dimineţii Concertul de la ora cinci Dat de o sfârlugă de cintezică Un Corb al lui Aurică Şi Cioara Dorinei de la Timişoara Cu care stau de vorbă mai mult Dimineaţa, la prima cafea şi seara Dacă–mi deschizi tu rubrica comentariului Voi posta astă-seară ceva de genul Acum, pentru altădată Dacă nu, voi posta mâine la mine-n rubrica La ce te gândeşti? Și uite așa, ajungem și la prima cafea. Prinsesem, de la mama, o vorbă: Ai grijă de tine, Mirciuţă. Cum să am grijă, mamă? Ca până acum. La care, tata, completa: apasă-te pe realitate... Vorba aceasta o spuneam și eu studenţilor mei… Între Real şi Imaginar există un zar magic, rotunjit, ca o bilă, de Domnii Radical şi Infinit. Pagina aceasta îmi aduce aminte de "Carte de citire, carte de iubire” de Nichita Stanescu și Gheorghe Tomozei primită de la Maria Gheorghe din Montreal, ca un joc secund cu Imaginarul Scării lui Escher și al Piramidei de pe Plaja cu suflet... De Sfântul Andrei, în Țara lui Andrei, fiecare pagină de învăţătură este bine-venită. Vorba Sfântului de azi: Vino şi vezi! În fotografia de pe pagina mea, studenții mei, gemenii Mihai şi Ovidiu Şagău, cu noi și cu Cel Mic, la Biserica din Lemn de la Pescărie... Pipa mea așteaptă un vers Versul așteaptă o pană de pescăruș Pescărușul așteaptă să ies la fereastră De la fereastră, tu stai de vorbă cu fetița dresoarei de la circ Fetița dresoarei de la circ zboară cu bicicleta printre nori Norii se scutură într-o șarjă de ploaie peste noroaie La mine-n atelierul de la pescărie Pânzele albe s-au umplut de portrete Portretul Păsărarului a ieşit din ramă În locul lui, acum, stă portretul tău, mamă... Cu toate amintirile adunate de jur-împrejur Pe plaja cu suflet, sub curcubeul trecător Se lucrează încă la piramida de nisip “Vorba aceea” este Vorba mamei de la Timişoara Când se apropie seara Şi “amurgul devine albastru” Luna, Soarele, stelele şi cerul ne sunt toate Mult mai aproape decât Jumătate de Infinit Cei plecaţi se întorc în amintirile dintâi Coarda subţire cântă cântarea “Mai rămâi” Aşa se făcu cerul albastru de azur… Aveam în Catedra de Matematici de la Academia Mircea cel Bătrân tot felul de sfinţi şi de sfinte Andrei, asistentul lui Memet Dumitraşcu Gheorghe, asistentul lui Ilie Ciobanu Maria Bibliotecara şi Mara lui Creţeanu Se îngrijeau de lectura Şefului de Stat Major Coordonator de credite-secretarul Melinte Rangul Unu Hărăguş făcea orarul Atmosfera între civili şi militari era de respect şi admiraţie reciprocă, până la invidie... Lui Andrei îi spuneam Păcală Până-n ultimul moment când Ne-a păcălit pe toţi şi-a plecat În griuri rafinate și colorate... Maestrul meu, când aveam 12 ani, a fost Sever Frențiu. Vorba cuiva: "Cele mai magice povești sunt cele adevărate." La vremea aceea eram la Clasa de Violoncel, dar pictura m-a atras mai mult... Maestrul avea 28 de ani și eram vecini pe Mețianu, în Arad... Cum aveam origine nesănătoasă, ai mei, ca să nu am probleme de dosar la intrarea-n liceu, căutau să mă dea spre adopție... Povestea-i lungă și plină de neprevăzut... Întotdeauna am avut îngeri buni... Mai târziu, pe Maestru l-am reîntâlnit în atelier la finuțul meu Ștefan Câlția... Alt capitol romantic plin de Urmele Inorogului și ale Licornei... Eugen Ionesco, 1931:《**Am cântat tuturor/ Fiindcă toți îmi seamănă/ Și mă iubesc!/ Elegie omului/ Elegie pomului/ Elegie stelelor/ Elegie pietrelor/ Elegie mie**》 *** Ionesco = Testamentul, scrisori, și, din Jurnal în farâme,1967:《**Ce este viața? Ar putea cineva să mă întrebe. Pentru mine, ea nu e Timpul; nu e existența asta care curge, care ne scapă printre degete, care dispare ca o nălucă îndată ce încercăm s-o prindem. Pentru mine, viața este, trebuie să fie prezent, prezență, plenitudine. Atâta am alergat după viață, încât am pierdut-o.**》 *** Ionesco: Elegie pentru ființe mici **Aici a fost odată patul unui copil care-a fost dus, într-o cutie de păpușe în parcul cu pămînt și piatră. De-atunci, în colţul lor obscur soldații stau tăcuți, de plumb, încremeniți lingă trompetă cu gândul dus la bătălii și biruinți imaginare. Un tren expres de tinichea în gara mică de carton a ruginit de nostalgie și-un călător liliputan în vagonaș a adormit. Și calul blând, de lemn vopsit, încet, în gândul lui nechează și plânge amar bufonul mut, decoloratul arlechin.** Drumurile noastre încrucişate au împletit Caroiajul tablei de şah de pe rogojină, În Șah cu Hazardul, piesele sunt pietre şi scoici, Ţie ţi-am lăsat pietrele, eu am ales scoicile… De câte ori văd o gară, din inimă tresare-o clipă în care, eu şi fratele meu Nicolae-Puiu Popovici, facem cu mâna, de la fereastra trenului, unei domnişoare. Cine-i puştoaica, m-a întrebat fratele meu. Care puştoaică? Este colegă cu mine... Ca niciodată, azi, în ceșcuța de cafea, mi-a ieșit o singură cărare, în care, zațul s-a așezat ca o dansatoare… Tot ca niciodată, Ynna-Miliky mă aștepta-n chiuveta de sub oglindă. Până m-am întors cu celularul să-i fac o fotografie, ea sărise pe pervaz unde s-a pus de veghe… Miau, miau, a mieunat ea la mine. Privind pe fererastră mi-am dat seama ce vroia să-mi spună… În zarul meu de suflet e iarăşi cânt duios Întâmplările gemene s-au întins peste tot Pe Insula cu stuf, toate cărările duc la Far Se schimbă amintirea în viitor trecut/ Cu frunza în cădere pe cântul unui mut/ În spatele cortinei se dă un recital/ Cu probele de roluri, culori din abisal/ Călare pe cal, Tympul trecea,/ Fluierând din solz de peşte/ Cu buburuzele de pe rochița Domnișoarei cu buline/ Şlagărul dimineţii/ Un fel de magie cu pălărie fistichie/ Din care zburau fluturii dresoarei de fluturi/ Și licuricii croitoresei de licurici... Constanța, Joi, 30 Noiembrie, 2023 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate