soarele ți se prindea de față
ți se prindea de față

erau întâmplări și se puteau spune
acum au devenit povești
eu te țineam în brațe
să nu te ardă
te-aș fi iubit oricum și
mă temeam să nu mi te fure
te ascundeai
în umbra copacului

pleacă amiaza
undeva... către apus
(și n-ar fi rău, îmi place apusul)
dar această grabă
mă înfioară
pare-ni-se
că n-am spus ce-aveam de spus
(tac cuvintele legate de noi)

nu-ți mai scriu
în razele soarelui cuprins de erupții*
am ars scrisorile și rândurile și cuvintele
aproape am uitat cât ne era de cald
(se lasă seara...)

*credeam în veșnicie și-n aerul proaspăt