de fiecare dată când cumpăr o haină
mă întreb dacă mi se va da timp
să o port
să ieși din iad nu-i de-ajuns
dacă n-ai pe cineva
să-ți ia locul
unii spun că nu-i sănătos
cum gândesc
și că ratez esența frumoasă
a vieții
eu le răspund
altfel te bucuri
altfel trăiești
când n-ai îndoieli
că viața nu e a ta
așa cum cea mai bună mâncare
e aia moca
zilele cele mai bune
sunt alea primite pomană
de sufletul morții

[...]

zgomotul trupului
prăbușit pe ciment
ca sunetul cojii de ouă roșii
ciocnite în glumă
cu un ou fals de lemn
sau
ca țeasta greviștilor socialiști
pe care Mussolini
a pus temelia
bisericilor de manganello

și panica
uluitoare
când simți cum căldura
se scurge din corp
ca atunci când înțepi
un pachet vidat de cafea
cafeaua țâșnește cu forță
și se pierde
în toate direcțiile

[...]

sunt zile în care
îți vine să crezi
că Dumnezeu sigur
arată ca oamenii care
te salută pe stradă
dar nu-i recunoști
pentru că soarele te orbește

și zile în care
se topesc trupuri
sub ochii tăi
cum se topește nifedipina
sub limbă

până la urmă
suntem oameni
doar pentru că
ne agățăm de viață
și de ai noștri
ca atunci când îți cumperi
încălțăminte de firmă
și tot amâni să o porți
în speranța cretină
c-o să te țină mai mult