cum n-am știut venirea-mi în lumină
și nici pe ale ei poteci cum voi umbla
călcând în gropi, în străchini, sau pășire lină,
și nici de ce preabunul Dumnezeu
alesu-m-a să-i fiu părtaș pe lume,
lăsându-mă de capul meu să fac ce vreau
pe drumul viețuirii pe pământ,

la fel nu vreau să-mi știu
deznodământul carmei
ci las la mila vrerii sale
distanța între azi și ultima-mi suflare,
rugându-l încă să mă rabde
a-i fi sălaș de Fiu,
de Tatăl și de Duhul Sfânt,
să-i pot a-i mulțumi de toate,
să-i laud și să-i cânt
nețărmuita-i bunătate...
amin.