Ne vindem mereu
pe-un blid de linte,
și tu, și eu,
și el și noi,
și piețele din lume-s pline ochi
de nătărăi
ce-și strigă moartea
din vacanțe.

Ne răstignim din nou
pe trupuri moarte,
și tu, și ea,
sunt amândoi
o mână de pământ
ce strigă
ca doi strigoi la miezul nopții:
veniți cu noi.

Ne prăpădim prin
așternuturi goale
învăluiți de aburul de ieri,
și voi, și noi,
ca falsele tezaure
ne vindem reciproc
valori în aur
pe aur tinichea.

Hai să ne oprim odată,
să ne hrănim cu vocea sa
de Tată,
cu drag de tine,
drag de noi,
cu strângere în brațe
să devenim
din lumea sfâșiată
întoarcerea acasă,
înapoi.