pe cale, în pâcla nopții, bujorul galben a înflorit
cu rădăcini în partea nevăzută a lumii
acolo unde, colții soarelui-răsare, nu se fracturau în așchii;
lovindu-se de bruma cristalelor din pietre au prins a lăcrima
și-n roșu, și-n portocaliu,
până când s-a mișcat locul din loc
și-au trecut pe partea văzută a nevăzutei lumi
unde nici soare n-a fost vreodată
unde, în spatele zăbrelelor lăptoase,
culorile s-au amestecat cu timpul,
născându-se lumină
- această regină care poartă în ea tristețea propriei unicități
de unde pleacă, acolo nu-i
și, dacă nu este sorbită, e nemuritoare
și toată se adună
acolo unde umbră nu a fost vreodată