|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
O pustietate nouă personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Eugen Popiți [Equinox ]
2024-02-06
| |
Astă vară, în concediu, îi vorbeam fără vreo însemnătate, îi vorbeam și nu știam că, de fapt, ne luam rămas bun fără să vrem.
Ce e mai gol decât golul în sine? Poate doar propria lui inutilitate.
Ce e mai apăsător: imensitatea pustietății, care, iată, în fărâme se propagă și se cască înspre noi, tot mai aproape? Sau tavanul timpului de a cărui platitudine spânzurăm fără niciun control în pofida oricărei virtuți?
Parcă mai toți oamenii noștri buni s-au înțeles între ei să ne lase singuri, învolburându-ne cumva neînțelesul lumii ăsteia.
Și-afară plouă
o pustietate nouă...
|
|
|
|