Balanța trupului
se înclină deseori către neiertare, năluci când gri, când verzi
se joacă cu visele mele.
Versuri virusate diluează
culorile sufletului
și zâmbetul din trup.

Mă simt atunci că un copac
cu frunze negre,
sau ca iarba decolorată de neiubire.
Uneori te-ai străduit
să-mi aduci pământ alb.
Umilința mea se confundă cu uitarea,
am tăiat rădăcinile amorțite
să las să curgă veninul,
să renască sinceritatea
și te rog, mâine pe la prânz
să dăm cu var alb
casa iubirii noastre.