unde apune soarele nu-i izvor de seară
este locul unde ne place să credem că timpul poate fi feliat
ca și când ar exista mai multe zile
de fapt
când am înțeles că soarele nu pleacă niciunde
am încetat să-i mai urmăm drumul
ne-am scăpat de teamă la fel ca pruncul
când a înțeles că mama lui există chiar dacă nu o vede
și-am răbdat o vreme
ca atunci când se plâng morții
până li se văd chipurile printre stele
așa cum
a fost seară și a fost dimineață
nu pentru vreo aritmetică
a fost doar un răgaz
așa tragem și obloanele
dinspre răsărit
și-n spatele lor aprindem o lumânare
soarele nostru din casă
cu a sa mică pâlpâire alături