strat gros s-a strâns în hibernare sub țoala învechită
de-atâta trândăvie să te scuturi
căci iată a sosit timpul să te primenești
privește cerul și pământul
apoi
primește la tine pasărea ce-a fost dusă să-și întărească oasele
pe umărul stâng să-și așeze zborul
pe umărul drept să doarmă
așa cum ai fost învățat să îți faci semnul crucii

în tine lasă-i loc de cuib
lângă izvoarele esențelor rubinii care
după fiecare zvâcnire
vor străbate din ce în ce mai repede calea
sorbind din toți afluenții aflarea și tumultuos
se vor bucura de uimirea de a fi
curgere lină ori
cădere-n cascadă