Compun aceste ultime bătăi de aripi,
dar nu sunt fluture, nici pasăre, nici înger.
Sunt doar un gând care apare de nicăieri ori
poate de pretutindeni;
oricum, nu-i configurat în șiruri de zero și unu.

Eu mai bat din aripi,
căci numai eu îmi știu povestea și,

oricât ai încerca să pui lutul pe roată,
să-i dai chip,
fără suflarea olarului,
fără mângâierea privirilor,
va rămâne mort, fără zbor,
ca un călător pierdut printre valuri de vise
în care nu-și va găsi propria realitate nicicând.

Compun aceste ultime bătăi de inimă pentru că eu
am inimă și pentru că, de va fi golită de sânge, o voi
umple cu lacrimi, iar dacă vor seca lacrimile,
în mine vor clocoti izvoarele până la ultima
zvâcnire, care va rămâne semn
al trecerii mele prin lumea de dinainte și de după mine.