te întorci în spațiul cald
acolo unde inimile bat la unison și blând
unde ești primit cu tot noroiul pe care îl porți pe tine
cu privirea pierdută
și respirația grea
știi că vei fi îngrijit, hrănit, mângâiat
dar tu nu vrei să te desparți de cel pe care-l porți
în trupul tău amorf
nu cauți decât o poală unde să-ți așezi capul
să dormi visând locul în care ai rătăcit drumul
acolo, lângă fântâna cu apă otrăvită
să-ți stăpânești pofta, să rabzi setea
să nu dai la schimb steaua pentru un sărut dăruit de buzele nopții
nu vrei decât o tăcere care să te atingă până în adânc
dincolo de hergheliile sălbatice ce-aleargă-n galop
izbind sub copite marginea hăului
în care-i ecoul pe care îl vrei îngropat