atârnă noaptea precum o perdea peste cușcă
stelele par să fie desenate pe ea
ca să aibă ce număra cel din spatele zăbrelelor
iar tu ești parte din visul lui
te simți în control când spargi piatra
lovind-o de asfalt
șotronul nu l-ai părăsit niciodată
doar că nu mai poți sări într-un picior
oricum
este mai bine să nu mai poți
decât să nu mai știi

dacă ieși din visul acesta
vei număra și tu stelele

va rămâne partea în care are să se spună
până unde îți vor ajunge merindele
pe drumul către cealaltă lume
despre care doar știi că este acolo
unde este piatra aruncată

unde sunt stelele?
le-am numărat eu pe toate, răspunde el