În operația de dezvrăjire a lumii ai nevoie de cel puțin două unelte: o neutralitate axiologică, în care te abții de la judecăți de valoare, și o logică minimală. Asta o obții prin eliminarea câtorva legi privitoare la negație. În special cea care spune că dintr-o contradicție rezultă orice propoziție.
După aceasta, te poți îndrăgosti. Dar nu haotic. Și bineînțeles, fără să speri că vei atinge capetele intervalului. O iubire nu poate fi nici iluzorie, nici idolatră. Între stimul și senzație e un raport logaritmic, spune Fechner. Prin urmare îți iei cuvintele stimul și te poziționezi pe curba graficului. Uneori, ca un waze stricat, acestea nu te duc nicăieri. Nu trebuie să te sperii. Și nici să crezi la infinit chestia aia veche, cum c-am fi superbii Creației. Suntem o limitare a dumnezeului nostru. O banală abdicare a acestuia de la divinitate, cum se spune pe la colțurile filozofiei.