al fulgerului miez este strigătul de jale
durerea
când se lovește de un astru
cremene din care suferința primește
trup de lumină
și-apoi arde totul în cale

a fulgerului umbră-i cenușa
pe locu-n care furia
se leapădă de sine
așteaptând adierea
să o risipească peste lume
câte un fir de praf
pentru fiecare margine de orizont

al fulgerului cântec
în clipa de pe urmă
tunetul
unghie nevăzută
pătrunde dincolo de carne
să rămână însemnată
povestea