gânduri înțepenite mă țin captiv
în conturul propriilor neputințe
să fiu fluture aș vrea
să primesc totul într-o singură zi
nu mai vreau să umblu în cârje
spre seară să mă strecor
într-un colțișor
sub un ghem de mătase
s-adorm
nimeni să mă știe
încă o zi să mai fiu
să mă trezesc pește lângă o piatră
în timp ce apele clipocesc povestea
mângâierilor
alunecări moi pe pământ
îmi doresc
de pe mine să fie luată
povara mersului pe jos
și mai vreau
cuvintele înapoi
nealterate
pe care le spuneam gustând
stropul de iubire lângă sân
de nimeni ascultat
când toți îmi repetau cuvintele lor
iar eu mă împotriveam
până m-au prins cu unul
Mama
atât aș păstra
să vorbesc glasul stelelor
cum o fac de o vreme
ai mei