vântul se răstește dinspre eclipsă
e vremea
spre zare s-alunece barca fără pânze
părăsită de către vâslași
au plecat să caute
comoara rămasă în adânc
până azi
nimeni n-a fost răsplătit

clopote sună
caii de jertfă sunt înhămați
să-l tragă spre mal
ancoră-i fie
crucea de piatră

luntrașule
ultimul drum să-l faci pe căi ocolite
chiar dacă locul ar fi în livada din spatele casei
la fântână să își potolească setea
atât zăbovești cât
îi asculți poezia nescrisă și-apoi
pe lângă salcâmi de rămas bun
acolo unde și-a pitit sărutul
și pe vale să-l duci
să mai asculte cântecul frunzelor lepădate
plopii pe deal i-arată cărarea
pân-la răscrucea unde
lacrimile-s împărțite
copiii adună bănuții
să-l pomenească