să plecăm de aici îmi spuneai
vom privi răsăritul cu o zi mai devreme
înainte să fie surpat castelul de nisip
din trupul meu
pe care doar tu îl vezi așa cum este
ți-l încredințez
pentru atunci când nici eu
nu-l voi mai ține minte

tot copacul a fost o floare îmi spuneai
trecându-ți mâna prin păr
precum crengile prin noapte
când corola se lasă răpusă
sub buze de rouă
știai
copac nu va mai crește din ea
doar miez de iubire

să încolțim aici îmi spuneai
dar nu știam să te ascult
îmi prindeam jumătate de inimă
de o jumătate de petală
crezând că sunt întreg
și că
dimineți or să mai vină