tabloul înfăţişează un El şi o Ea în patul conjugal.
atât de slabă e lumina cornului de lună încât nu
li se poate vârsta defini.
el cu faţa în sus, întins, cu palmele sub cap,
ea-n decubit pe-o parte, departe de atingeri,fapt care
presupune un recent conflict sau pur ÅŸi simplu
blazare, laÅŸa-nsingurare-n doi...
la el se vede o mişcare. aşa, ca dintr-o întâmplare
trece cu mâna peste şoldul ei. nimic. nu-i nici o tresărire.
se-aude-un murmur masculin. ciulim urechea. auzim:
... suntem şcoliţi aşa că ştim
că noaptea ne e cerul dedesubt.
nu că n-aş fi potent pentru o călăreală
ci că atâta doar mi-i teamă
că forţa ce-o ascunzi în NU
ar depăşi-o mult pe cea
gravitaţională
şi aş cădea din pat în hăul nimănui
şi nu aş vrea ca mâine-n zori
să simt pe tâmpla mea cucuie care dor...
aşa că draga mea te las să dormi, somn dulce...
se-ntoarce ÅŸi el pe o parte.
în noapte
în patul conjugal
două siluete fără vârstă spate-n spate...

gata. să ieşim tiptil, tiptil,
că nu-i frumos nici nu se cade
să ascultăm la fâsuri, pârţuri şi sforăituri
care se-ntâmplă în intimitate...