... ÅŸi uite-aÅŸa, treci prin orele timpului impotent,
secundele lui neputând să le prinzi.
retrospectiv le vezi frunze frănjuite de omizi şi
te întrebi de ce naiba n-ai dat şi tu măcar o dată
cu flit...

roiesc întrebări inutile sau pe viaţă şi moarte
fără răspuns, lăsând pe suflet bale de limacşi
şi mucus de broască râioasă...

te-ai crezut cumva pană de fier în trunchiul timpului tău
şi ţi-ai dat cu putere în cap să-l despici,
icoana ta pe rana deschisă să fie văzută,
dar, pană din lemn moale fiind, vor rămâne doar aşchii...

mai crezi că timpul e roata morţii în bâlciul lumii
şi tu cu motocicleta turată la maxim poţi să te dai
peste cap în uralele privitorilor neavizaţi de
forţeţe centrifuge? vise, doar vise.
rezervorul ţi-i aproape gol,
ia aminte...

te-ai întrebat dacă nu cumva Dumnezeu te-a făcut
balonul de săpun ce eşti, suflat în lume doar să se
bucure de irizaţiile tale simţindu-se iarăşi copil?
dacă da, fă-i dară hatârul...