Deciziile fundamentale se disting de oricare alt fel de decizii prin faptul că sunt și că rămân viabile. Pentru că, datorită lor, funcționează relațiile dintre lucruri, dintre idei, dintre structuri, dintre oameni. Cei care și le asumă și fac din ele mijloace de perpetuare a ideii de comunitate, ca reguli și principii a căror valoare este unanim recunoscută de cei din comunitate, sunt arhitecții vieții și ai viitorului. Cei care le folosesc până la epuizare, pe de altă parte, sunt cei care trăiesc hrănindu-și ființa din acest fel de decizii. Prin urmare, nu cel care le-a gândit și imaginat, nici cel care le-a făcut posibilă realizarea potrivindu-le cutumelor, precum nici acela care le-a construit, vor aduna și vor valorifica aceste decizii, ci doar cei care, în umbra lor, se vor așeza în liniște spre a se feri de căldura arzătoare a soarelui, servindu-și fie ceaiul, fie cafeaua și, gândindu-se, de vor fi în stare, recunoscător ori inconștienți, după caz, la sacrificiile pe care cei dinaintea lor le-au făcut visându-se că contribuie la crearea unei lumi care decide responsabil pentru o altă lume care urmează să vină.