(fragment)

Tată

am păcătuit împotriva ta și a cerului
nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău
nu sunt vrednic să mă numesc în niciun fel
am iubit oamenii mai mult decât
m-am iubit pe mine
am iubit viața cum un colecționar compulsiv
iubește grămezile lui de nimicuri
când mă rog dimineața citesc psalmii
și-n capul meu e un talmeș-balmeș
pe care nu am habar să-l gestionez

când citesc psalmul 90
și -ajung la partea cu
“numărul zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci,
iar pentru cei în putere, la optzeci,
însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin,
pentru că trec repede şi noi ne ducem”
mi se pune un nod în gât inima
se scufundă în deznădejde ca un scafandru
cuprins de beția adâncului
îmi spun că deja mi-am futut
(iartă-mă dar alt cuvânt mai onest
nu-mi trece prin minte)
jumătate de viață
și-mi vine să mă îngrop de viu
să nu mai pierd timpul aiurea
apoi caut cu disperare ceva să mă liniștească
să mă înduplece că dracu nu-i chiar așa negru
sar la psalmul 103 și repet în neștire
„am zis: Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii tăi sunt din generaţie în generaţie!”

sunt convins că moartea e altfel
decât ne închipuim
așa se întâmplă când imaginăm sensuri
pentru cuvinte pe care nu le stăpânim
eu am pățit-o cu simeringul
știam doar că e ceva legat de mașini
și cum ele au mii de piese metalice
complicate
credeam că simeringul e un fel de arbore
cotit sau cardanic
în orice caz un mecanism complex și vital
după cum era numele în imaginația mea

nu o amărâtă de garnitură

după cum vezi n-am glumit
în capul meu e un talmeș-balmeș
mai țipător ca un stol de quetzalli
dar vorba psalmistului
tu singur ai plăsmuit inimile oamenilor
și le înțelegi toate faptele
așa că sigur știi ce urmează
oare am doza corectă de mulțumire și disperare?
oare viața mea e mai sumbră decât ceea ce trăiesc alții?
mi-am cerut iertare suficient?
dacă sunt mic și umbra se face mai mare mai mare mai mare
înseamnă că asfințesc zilele mele sau
doar apune soarele?

toate se încurcă în capul meu
și sufletul mi-e o trupiță de plug
mă cuprinde un fel de extaz care mă face să spun
să se bucure domnul de toate lucrările sale
te laud pentru că m-ai făcut o făptură minunată
tu ai format rărunchii mei și m-ai țesut
în sânul mamei mele
adevărul mă lovește în moalele capului
m-ai făcut să-mi fie bine pe lumea asta
și mi-e bine doar atunci când fac bine aproapelui
supremul aproape ești tu
de aceea mă hotărăsc să fac totul bine
ca să te bucuri de mine
îmi scutur capul de parcă aș bate nucii la vreme de toamnă
încerc să-mi dau seama dacă tu mi-ai revelat asta
ori e vreun demon al împlinirii
îmbrăcat în lumină