Alunecoase clipe
Pe muchii de ființă,
In ochi de cer albastru,
In cioburi de-adevăr.

Mă-ntreb de- i cu putință
Să porți în minte gânduri,
Să crezi mereu că-n vânturi
Vei regăsi chemarea
Unei iubiri de-o viață
Ce-așterne peste tâmple
In praf de timp zăpada.
Speranțe- nghesuite
In colțuri de-adevăr,
Ce ard mocnit, grămadă,
Sub cerul adormit.
O liniște supremă
'Nainte de furtună,
Cuprinde fruntea 'naltă.
Se nasc cuvinte mute
Ce vor să ne aline.
Vom reuși noi iară
Să le eliberăm?!