te așez,
un punct
pe o coală albă
și te desenez
în rotocoale
de jur-împrejur
până devin
una cu punctul
una cu albul
care scade
cu fiecare mișcare
din sufletul meu
care se strânge
plânge
doare
până la sânge.

și nu mai știu,
deodată nu văd
dacă eu sau tu
descrești
sau crești
sau pleci
sau vii
sau rămâi
cu mine
pe veci
pe o coală albă
de hârtie.