AR fi trebuit sa fie vinerea mare... inainte de o sarbatoare crestina care deranjeaza din ce in ce mai mult umanitatea sub diferite forme. N-am fost vreo acoperita pe par intre picturile care incalcau porunca a doua niciodata.. la fel cum n-am fost vreo rasista pana sa trebuiasca sa simt si sa vad cat de mult trebuie sa taci in fata celor care nu au capacitatea intelectuala de a gandi pentru ei. Am vazut cat de mult trebuie sa razi cand orice idee o auzi din gura celor din fata ta spun prostii pe care nu le-ai putea accepta vreodata. M-am saturat de tot ce vad si ce simt intr-o lume de oameni cruzi , reci si fara sentimente nici pentru cei ce mor langa ei . Ales sa faca si pasul care ar fi salvat vieti daca s-ar fi oprit. sunt grabiti , spre a zambi fals , a iubi temporar si a crea o imagine care ii face sa para din multimea care nu da doi bani pe nimeni. Nu vreau sa fiu o cartela de intrare intr-o incapere in care peretii asculta fiecare pas si fiecare gand. In care nu ai voie sa gandesti pentru ca ranesti mediocritatea inconjuratoare si pupincurismul omului care involueaza din propria-i prostie. Nu pot sa iubesc nimic , pentru ca totul e imbibat de ura , ipocrizie si egoism.
Respirația este permisă în limitele stabilite. Orice exces poate fi interpretat drept intenție.
În dosare nu apare că ai tras oameni de sub mase de metal sau că ai rămas cu sânge străin pe haine până la sfârșitul nopții. Acestea sunt detalii operaționale, considerate irelevante dacă nu produc declarații. Sistemul nu penalizează efortul, ci deviația de limbaj.
Cât timp acționezi fără să formulezi, ești funcțional. Faptele tale pot salva statistici, dar nu modifică ordinea. Ele se absorb, se neutralizează, dispar.
Problema apare când respirația ta începe să semene cu un mesaj. Când încerci să articulezi ceea ce mulți gândesc, dar au fost instruiți să nu audă nici din ei înșiși. Atunci balanța se inversează.
Nu vei fi evaluat pentru ceea ce ai făcut corect de o mie de ori, ci pentru o singură formulare considerată necorespunzătoare. Nu pentru eroare, ci pentru curajul de a o numi.
Corecția va fi exemplară, nu pentru a pedepsi, ci pentru a reaminti parametrul: aici libertatea există doar ca funcție pasivă. Este tolerată atât timp cât nu devine vizibilă.
Respiră, așadar, în interiorul tău.
Este singurul spațiu neauditat.

Nu pot sa ma integrez in lumea asta de rahat , plina de idei despre bani si razboaie in care trebuie sa fii de o anumita parte daca nu esti omorat fara urma de regret. Cum ma pot integra cand locul meu nu e niciunde si nimeni nu pare sa inteleaga faptul ca nu pot sa fiu altcineva si nu mi-e rusine sa fiu nici caucaziana , nici agnostica , nici romano-unguroaica , si am dreptul sa nu imi placa lucruri cu voce tare pentru ca imi iubesc si vocea si tot ceea ce sunt...dar nu traiesc intr-o lume in care ar trebui sa ma iubesc normala... Pentru ca a fi curcubeu e slavit , insa eu...am avut par albastru inainte sa insemne ca am probleme mintale..