Despre acea coerență a scrisului
Ca atunci când cauți
cu arma lipită de inimă
În tainițele cele mai misterioase ale inconștientului colectiv
Pirații cu care să schimbi codurile
Acestei realități obiective

Important e să nu te lași prinsă de hybris
Nici de meschinăria celei care știe
Și să nu te depărtezi de dorința de utopie
Oricât de nomade ar fi contururile ei

Despre gestul cu care scrii
Cu șerpii tatuați pe chakra gâtului
Pe pleoapele femeilor care trebuie să seducă pentru a supraviețui
Pe linia orizontului
Pe partea stângă a trupului tău
Recuperată din negurile în care trăia Ivan
Și pe partea dreaptă
Cea pe care în vise
Mister Yang ideologul voia să și-o însușească

Încă scrii
Deși uneori pare cea mai imposibilă misiune pe care ți-ai dat-o
Dar ești datoare
Fetiței de nouă ani
Care a descoperit poezia
Cu ochiul stâng lipit
De un aparat
A cărei lumină îi cerceta retina
Exact atunci privirea i s-a întors înăuntru
Acolo unde era comoara de percepții
Tradusă în cuvinte

Scrii așa cum lupți
Cu o metafizică ad hoc
În care regulile existentului
Sunt trăite în plăcerea lor complexă
Și paradoxală

Scrii cu arme
Cu stilouri furate
Cu degetele lipite de vreo tastatură
Cu gândurile vii și rapide
Cu rădăcini culese prin păduri
Cu amintirile intacte

Scrii când ți-e frig
Și foame
Când vrei să dai foc patriarhatului
Și atunci când iubești vreun bărbat
Și te simți trădătoare de cauză