agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 1 .



Despre iluzia eternului
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [JD.Atthena ]

2026-06-06  |     | 



Nu ne e dor de trecut
cât ne e dor de naivitatea cu care l-am crezut etern.

Există în fiecare om o vârstă a inocenței metafizice — un timp în care nu punem la îndoială stabilitatea lucrurilor, în care trăim fără să suspectăm că totul este provizoriu. Nu pentru că realitatea ar fi mai blândă atunci, ci pentru că privirea noastră încă nu a învățat să dezmembreze. În acea stare, atașamentul nu este o alegere, ci o respirație; iar continuitatea — o presupunere tăcută, niciodată verificată.

Ceea ce numim nostalgie este, de fapt, o formă tardivă de luciditate. Nu ne întoarcem către trecut pentru ceea ce a fost, ci pentru ceea ce am crezut despre el. Amintirea nu conservă realitatea, ci credința noastră în ea. De aceea, durerea nu apare odată cu pierderea, ci odată cu înțelegerea ei. Nu atunci când ceva se sfârșește, ci când devine evident că sfârșitul era înscris încă de la început.

În această lumină, trecutul nu mai este un loc, ci o eroare necesară. O construcție fragilă, susținută de o convingere pe care doar timpul o poate demonta. Iar când această convingere se prăbușește, nu rămâne golul simplu al absenței, ci o distanță nouă între noi și propria noastră viață.

Poate că maturitatea nu este decât această deplasare: de la trăire la înțelegere, de la abandon la rezervă. Nu încetăm să simțim — ci încetăm să ne mai lăsăm înșelați de permanență. Iar în această trezire tăcută, descoperim ceva incomod și esențial: că niciodată nu am pierdut trecutul în sine, ci doar dreptul de a-l mai crede veșnic.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!