culoarea nu își găsi refugiu
în ochii tăi
ne consumă lent
eu o mângâi discret
de parcă prin rezonanță
s-ar găsi ieșirea sclipitoare din lume.
picătură cu picătură
infinitul se scurge printre noi
mișcând vastul în afară
care încetează să mai fie vast
când intră în zona de confort.
iar noi confundăm golirea cu liniștea
păstrând luciul
pentru extremele plate.
am așezat nervurile
în tot corpul
și am numit-o
geometrie sacră.