Furia ca o descărcare a adrenalinei țâșnește prin respirație în aerul mirosind a lucruri furate și adevăr.
Întâlnirea cu sinele este locul unde adevărul câștigă lupta cu minciuna, căci poți cu ușurință minți pe alții, dar nu te poți minți pe tine.
Iubirea își deschide brațele atât de larg , încât de la un braț la altul se desfășoară lungimea vieții, iar păsările renăscute din cenușile fierbinți ale gândirii zboară de la viață la moarte și înapoi.
Mi-am vopsit strident lumina cu cioburile oglinzii în care imaginea iubirii este contorsionată și diformă.
Numele dat dorințelor privindu-le dansul printre simulacre vuind în scoicile inimii, este numele entităților desprinse de noi și care se cheamă “Speranță”, “Iubire”, “Fericire”.
Distanța de la alb la negru este distanța de la viață la moarte.
Furia ca bulversare a gândirii care nu mai controlează corpul, este întâlnirea dușmăniei cu orgoliul sinelui în punctul urii întunecând mintea.
Iubirea este o furie a sentimentelor răvășind așezarea calmă a structurii ființiale și răscolind întunericul lăuntric dispersat în haosul ce distruge organizarea intelectului în concepte.
Furia este o ură exteriorizată , o furtună de nervi defulată în manifestări violente, o dorință neagră de a distruge persoana sau obiectul mâniei, o imagine distorsionată și diformă a chipului schimonosit de răzbunare.
Distanța de la calm la furie este distanța de la armonie la discordie, de la pace la război, de la lumină la întuneric, de la alb la negru, de la rațiune la nonjudecată.
De aceea, când ești furios, caută motivul care îți determină această stare și supune-l rațiunii.