agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1378 .



Pamantul
personale [ ]
Ganduri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rockyr ]

2005-09-26  |     | 



Copacii își leapădă sufletele ca pe niște piei de șerpi și își creează din clorofilă și lumină alte suflete verzi , noi.
Bolnav de astm, răcit de atâtea ploi, cu pielea tremurând în frig, pământul tușește și uneori scuipă noroi printre pietre.
Viața e ca o nebunie în fiecare și migrenele ei influențează viețile noastre așezând discret în psihic germenii indispozițiilor și depresiilor , căci o boală învinsă este viața omului.
Pământul – gestant cu morți – ascunde sub pielea sa o germinație a cadavrelor care își scot moartea afară printre firele de iarbă într-o primăvară a cimitirelor.
Pământul, sălbatică fiară cu excrescențe de natură moartă și echimoze de lacre în pielea sa, este îmblânzit și se lasă călcat în picioare de oameni, răscolit de furtuni și biciuit de ploi torențiale.
Entitate eternă suspendată în cosmos, pământul veghează istoria impasibil, neutru, fără să se amestece în mizeriile și suferințele umane, fiind o casă primitoare atât pentru vii, cât și pentru morți.
Slugă a soarelui , făcând aceeași muncă de Sisif orbitând în jurul lui, ars de acesta cu răni de nisip întinse în deșert , pământul lăcrimează în râuri, fluvii și lacrimile se strâng în mări și oceane , se joacă cu vântul și cu florile și se relaxează în păduri virgine.
Apoi privește speriat spre om, ca un bunic către nepotul său neastâmpărat și pus pe rele, știindu-l capabil de distrugere. Își trage plapuma întunericului peste corpul său și închide ochii să uite prin tot ce a trecut : istorie , evoluție, războaie, calamități.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!