Era parcă o zi ruptă din calendar, o zi prea trista pentru a fi zi.
Fasii din mine se rupeau, stropind pamantul prafuit si ars al zilei de iulie, cu sange si cu durere.
Mirosul negru de benzina imi inneca narile incordate, tinand intransele amarul greu al lacrimilor.
Am vrut sa-ti spun “La revedere” dar stiam c-am sa te mint.Mi-a fost prea greu sa-ti zic - “Adio”, asa ca nu ti-am spus nimic.
Masina a venit incet, dureros de incet, calm. Dureros de calm.
Iesisei in soare, in norul de colb, asteptand un “Rams bun”. Te am si acum in minte.Te voi avea mult timp de-acum.
Nu mai conta, nu-mi mai pasa.Pierdusem. Pierdusem totul.
Prin geamul murdar al masinii nu te-am mai vazut.Erai un strain.
O clipa mi s-a parut ca te recunosc.O clipa de nebunie. Am vrut sa strig cu toata fiinta cu plamanii vibrand de forta si durere. Tu nu m-ai auzit. Nimeni nu m-a auzit.Doar eu m-am auzit si sunetul s-a frant in mine zguduindu-mi fiinta.
Drumul… ah drumul acela blestemat parea ca nu se va sfarsi.


S-a sfarsit sau inca sa mai astept soferul sa-ntoarca viata inapoi, spre ieri, spre alaltaieri, spre mainele nostru de azi ?…

Cine esti tu sa ma cauti
Sa imi tulburi somnul greu ?
Lasa-mi sufletul la locu-i
De ieri, de maine, de mereu…

Si daca vrei sa intri-aici,
nu ma privi in ochi -
sa nu-mi aduci aminte,
de seara, cand lumea a fost a mea,
de dimineata, cand m-am trezit fara ea.