Aruncă povara vinovăției
fără vină
ești în ochii mei
de iubire
și zare senină...

Eu te-am iubit
cu veșniciile toate
cu acel inifinit
de aproape departe
tu erai setea
din lacrima mea
popas în vremi de răstriște
ți-am fost
nu cale sub pașii
plutiți peste abis...
Deschide zăvorul
îndoielnic
al unei recunoștințe inutile
nu ești cu nimic vinovat
n-aștept nici măcar
o privire înapoi
pot păsra
în inima fântânii
cu înțelepciune
iubirea
pe care ar fi trebuit
s-o împărțim amândoi...