agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1206 .



viscere turbate
personale [ ]
miai

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2005-10-16  |     | 



ceață nesătulă la fereastra lui octombrie 16 în zori de ora cinci
jurnal stelar fără coordonate binecuvântate de sens
amibă ambiguă amplasată aliterat alături aievea


sunt mândră c-am descoperit sfiala în fața iubirii, lipsa cuvântului și lipsa poeziei.
o tăcere rușinoasă și exprimări stângace - asta e marea mea mândrie.
jena de-a face traduceri între pagini interioare și comunicări exterioare.

nu-mi mai iese nimic, nici măcar schema simplă
Subiect + Predicat + Complement,
la atribute am renunțat de bună voie:
prea multe atribute taie sărutul,
precum mișcarea inversă, maioneza.

sunt rece.
iubirea m-a facut sfioasă in fața limbii române.

Tu vezi ce privire am eu, mă, uită-te -
(click pe întrerupător, să-i spargă lumina retina și să vadă)-
am licărirea aceea, o știu, de fapt, nu o știu, știu că așa am visat să fie, era în mine, o vezi, hai, zi-mi că o vezi, zi DA...

el o vedea și pe-ntuneric, doar el o cosmetizase și inaugurase cu panglica ploii, Femeia-iubită-cum-trebuie-iubită.

*

debranșează-mă de tine leagă-mă de cruci
răstignită privire
mă uit dinadins printre copaci te rătăcesc
să-mi adulmeci inima hulpav să-i crească depărtării colți
cu care să sfâșie uitarea

și merg acum pe străzi cu spatele drept și văd cum bărbații care se uită prelung la mine
știu că te-am cunoscut, iar femeile mă taie c-o invidie nevinovată,
de te-ar cunoaște-o dată...

*

au pus preț pe capul meu,iubito, căci am avut trufia
să strănut a zeu, să-ți dau cep la vene,
nimeni nu s-a găsit bun de răsplată,
și nimeni nu m-a crezut
că-s străbătut de o câmpie verde în care colțul ierbii e roșu,
și-năuntrul privirii, coasta muntelui derapat către tine
e tot o câmpie
suntem striviți sub uși glisante, nici măcar sub roți de tun

viscere turbate

unde să mai fugim că, uite, secolul e-n arendă, pustiul populat
îți desfaci firea-n ospețe, dar eu tot flămând rămân

aș vrea să ne punem ochelari de soare peste cuvinte
să fim opaci, să ne vedem doar prin clorofilă

moartea-i plecată la iarmaroc și ne duce în canistre
sângele.

ce zici, îi tulburăm un sezon?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!