mormăim gângurim transpirăm dăm
din degete cântăm
serenade în aerul uscat ne dăm
capetele in leagăn uța-uța
stânga dreapta privirile ară pământul
să nu ne fure ceilalți sufletul
câteodată țipăm ne punem palma la gură
ca să nu iasă și ecoul
ne trezim și adormim râzând și iar ne trezim
și iar ne-adormim plângând
ziua se scurge între vise presărăm frunze
pe bănci ca să foșnească în locul nostru
când se opresc oamenii
uneori, când nu ne vede nimeni, ne ciocănim cu unghia
ca să vedem dacă mai trăim
mulțumiți ne-ntoarcem cu spatele
spate-n spate, tăcere-n tăcere, singurătate-n singurătate,
lumea e-a noastră condusă ordonat
de modul nostru inutil de a ne spune
că ne iubim.