agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-17 | |
Se aude un fâlfâit de aripi și apare umbra unei păsări uriașe, zburând…)
Pajura: Mai avem? Umbra: Mai avem. Pajura: Mult? Umbra: Mult. Pajura: De unde știi? Umbra: Așa e. Ar fi trebuit să te întreb eu pe tine. Dar știu. Nu știu de unde, însă e-adevărat, știu…hmmmm…. Pajura: E greu. Umbra: Ce? Pajura: Ar fi mai bine să întrebi cine. Umbra: Cine? Pajura : Făt Frumos. Umbra: E prima dată când aud asta. Pajura: Am îmbătrânit. Crezi că se poate? Umbra: Ce? Pajura: Să îmbătrânesc. Adică eu, pajura, să îmbătrânesc. Umbra: Știu și eu? Pajura: Ar trebui să știi, doar ești umbra mea. Umbra: Și ? Pajura: Cum... și? Tu mă conții în secret. Umbra: Extraordinar! Frumos spus! Cred că e cel mai frumos compliment care mi s-a făcut până acum. Să conțin o pajură…! Pajura: Nu te umfla în pene. Umbra: Eu n-am pene, mă umflu în umbră de pene. Pajura : Sau poate tu te umfli în umbră și eu în pene, după tine. Umbra: Te rog, mă zăpăcești , devin confuză… Pajura : Ce să zic de mine? Am îmbătrânit, îți spun eu, până și umbra mea e confuză. Umbra: Vrei să ne certăm? Pajura: Eu nu vreau să mă cert cu tine pentru că ultima dată când ți-am plesnit o aripă a fost inutil, mi-ai plesnit și tu o aripă, eu ți-am plesnit-o la loc, tu din nou… cum spuneam e inutil, dar dacă mă contrazici te dau jos. Umbra : Păi… eu sunt jos. Pajura : Ești jos pentru că sunt eu sus, că dacă n-aș fi, nu s-ar povesti. Umbra : Mda… ( zbor) Umbra: Ce ai pe aripi ? Cenușă? Pajura: Eh… sunt pene cărunte. Cum îți spuneam… Umbra: Știu, știu, îmbătrânești. Auzi, crezi că ne vede cineva zburând ? Pajura: Faci o mare confuzie, o fi o dorință de-a ta, ascunsă. Tu ești umbra mea, noi nu ne suprapunem una peste cealaltă. Deci… mă vede cineva zburând și te vede cineva târându-te. Umbra: Bine, bine… Acum te cred că îmbătrânești, te-ai acrit. (zbor în liniște) Umbra: Cine ne vede? Pajura: Pamântenii. Care au ochi să vadă. Umbra: Și crezi că le vine a-și crede ochilor văzând o asemenea arătare de pasăre târându-și o asemenea arătare de umbră după ea? Pajura: Dacă au inimă-ntr-înșii... (zbor însoțit de un zgomot ciudat) Umbra: Se vede că ai îmbătrânit. Scârțâi. Pajura: Pământeanu’ nostru sforăie. Dar îl trezesc eu imediat, mi-e o foame!!! Umbra: Am auzit că omul are carnea tare. Pajura: Tot de la mine ai auzit-o și pe asta. Mda… ațoasă… Umbra: Brrrr! ( zbor) Umbra: Mai avem? Pajura: Mai avem Umbra: Mult? Pajura: Cine știe…?! ( fâl, fâl, fâl, fâl ,fâl………)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate