agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-18 | |
trebuie sa-ti impartasesc ceva
este vorba despre un clip publicitar animatie alb/negru asa nu stiu la ce se face reclama poate la baterii sau la becuri la firme de iluminat are o melodie care imi face rau de cate ori o ascult ma imaginez pe biscayne spre downtown mergand cu autobuzul ma uit pe geam din masina si este pe inserat poate pe innoptat cand se inchid magazinele pe ultima suta de metri merg sa cumpar tesaturi voaluri unul auriu si unul albastru sa se potriveasca la o friza indiana ma ucide nu stiu de ce melodia asta nu am fost prea fericita la miami mai ales atunci ma omoara cu zile atunci simteam mult cat poate simti cineva simtitor intr-o viata lunga este o melodie americana eram atrasa intr-un anume fel anume de aceasta melodie dar nu vazusem reclama iti spun ca sa stii de cateva zile am vazut imaginile am vazut animatia o fata privind un oras negru cu luminite multe albe este ceea ce iar ma ucide erastmus din rotherdam am avut un astfel de sentiment puternic puternic aproape de simitirea mortii era cu ani si ani in urma citeam o carte sf cred ca a lui arthur c clarck orasul si stelele cred avea pe coperta o poza parca din NY cu zgarie nori in noapte si luminitele din buildings cateva doar cateva puncte luminoase era o poza panoramica din avion de sus ma auzi? vezi? si m-a pus naiba sa-mi imaginez cam ce faceau cei care locuiau care erau acolo in momentul acela precis in acel moment in momentul in care era facuta poza daca erau luminite la ora aia cineva era dincolo de acele minuscule ferestre lumina in noaptea este semn ca fumul in padure este semn semnal nu? si imi imaginam cine putea fi acolo sute si mii de vieti pe care le aveam sub ochi pe o coperta noaptea lumini erau cateva aprinse nu toate poate femei de serviciu curatau birourile sau intarziati la munca sau cine stie erau acolo toti nu am putut sa ma gandesc la acea senzatie luni intregi nu priveam coperta mi s-a mai intamplat asta o data cu inima fiului meu de cartea aia imi era teama eram in tabara la dunarica ziua pictam noaptea citeam si nu erau scaune in dormitoare o profesoara de desen a rugat-o pe nu mai stiu cum o chema sa tina un lighean cu apa in maini ca nu ajungea cablul de la fierbator pana jos pe podea era o fata de la tara a tinut ligheanul pana i s-au inrosit mainile eu ma gandeam cum as fi reactionat daca m-ar fi rugat pe mine cum m-as fi descurcat dupa cuvintele magice iar acum am descoperit melodia asta si iar a fost rau rau de tot si imaginam mersul meu in downtown seara si cladirile inalte si inghesuite si eu privind de la gemul autobuzului orasul inalt cu luminite ii aveam sub ochi de jos ii priveam acum cateva zile am vazut clipul melodiei al reclamei fata privea orasul noaptea erau numai luminite si ea era alba pe negru si ii flutura parul in vant si privea de sus orasul lumea precum nebunii erastmus era mica de tot lumea mica mica suflete oameni ca niste furnici mai mici mici de tot invizibili cu tot cu urmele lor luminoase intunecate sa asculti melodia te rog au ales-o extraordinar asta a pornit nostalgia nimicului care suntem totul pe o coperta de carte si in ea alta si in ea alta si noi in alta si tot ce ne cuprinde in alta aceasta trecere continua din ceva in altceva ma omoara ma distruge este ca si cand as atinge doar ce nu pot cuprinde si intelege
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate