îmi las visurile de poet închise în caietul roșu
și deschid fereastra să sar afară la oameni
mă ating cu mâinile cu tălpile cu organele lor interne
îmi dau o formă de om bătătoresc pământul
mă scuipă apoi ca să mă pot lipi mai bine
mă trec prin toate clasificările ca să devin una de-a lor
părul îmi scapă printre degetele lor și mă ajută
ca pe-o înecată să ies la mal
nu meritam malul acesta sunt ei prea buni
sau îmi cunosc mai bine limitele