Cincisprezece ani au trecut de cand dreptul la opinie a devenit un lucru cat se poate de normal, cincisprezece ani de cand incepem sa ne confruntam cu probleme ce erau de neconceput in perioada ceausista. Ma refer la noile cerinte de autonomie, speculate de UDMR in aceasta perioada de regasire a Romaniei. Se contureaza un proces metodic de autonomie culturala, urmata de una economica (care deja se intrevede), politica si ,desigur, avandu-le pe acestea trei, incununarea acestui efort prin autonomie teritoriala. Nu pot sa nu raman socat ca sunt zone in care atunci cand vorbesti romaneste sunt inca oamemeni care nu te inteleg. Nu ma refer doar la cele doua judete Covasna, Harghita ci in Oradea, cerand sa fiu servit cu un produs, vanzatoarea a fost nevoita sa cheme pe cineva care sa vorbeasca romaneste.
Acest fenomen tinde sa se extinda si din cauza greselilor politicului nostru.
Zilele acestea se discuta statutul provinciei Kosovo, provincie care se aseamana izbitor cu anumite zone din Transilvania. Cu ocazia evenimentului anterior mentionat, presedintele Romaniei propune ca regiunea sa devina autonoma, cu dreptul de a bate moneda, cu alte cuvinte sa nu mai depinda de Serbia; reusind astfel sa infiga cutitul pe la spate singurei tari ce nu a avut vreodata cereri teritoriale fata de Romania, si in acelasi timp sa ofere o solutie pentru noua problema a tinutului secuiesc. Uitand de propria ograda ofera sustinere intereselor Ungariei in zona Transilvaniei, in detrimentul Romaniei.
Pe scena politicului romanesc avem de-a face cu doua aberatii: PRM,UDMR. Aliante cu PRM-ul nu se pot face, deoarece acest partid nu are sustinere europeana (pe buna dreptate) si ,totusi, nu se intampla acelasi lucru cu UDMR-ul, cand ,de fapt, cele doua sunt identice ca orientare. Singurul scop al UDMR-ului este autonomia, iar dupa ce o va obtine se va autodizolva; insa partidele de la guvernare prefera sa inchida ochii. Mai mult, acum cand se dezbate Legea minoritatilor, au aparut presiuni externe din partea raportorului european ca legea sa treaca, desi la numai 4 articole au fost facute 20 de observatii la Geneva pe baza legii. Ca un facut, raportoul are ca consulatanta o doamna unguroaica, care nu stie ca Uniunea nu se poate implica in juridicul unei tari.
Ne indreptam cu pasi repezi catre inevitabil, o monstruoasa coalitie UDMR-PRM, fie ca realizam sau nu. Cu cat UDMR-ul va obtine mai mult cu atat PRM-ul va creste in sondaje, iar venirea acestui partid la guvernare ar fi catastrofala, deoarece organismele internationale vor fi nevoite sa intervina in reglementarea situatiei, desigur pe baza modelelor deja existente, modele pe care noi le cream in detrimentul intereslui national.
Cautam aliante cu minoritati, oferandu-le astfel posibilitate ca ele sa influenteze majoritate. PSD ,respectiv PNL-ul, reprezinta cam 40% din populatie fiecare, si totusi, prin faptul ca sunt dezbinate, partidele aproape nesemnificative sunt cele care pot determina instabilitatile politice (divide et impera). Ajungem ca 5% din populatie sa decida pentru 80% din populatie, prin faptul ca doua partide mari se anuleaza reciproc...
In cincisprezece ani nu am invatat nimic, avem nevoie de schimbare, insa si de o perioada de introspectie. Sa aflam ca sentimentele nationaliste nu reprezinta un aspect negativ al caracterului uman, ca adevarul se schimba odata cu trecerea timpului si ca vechile conflicte nu sunt uitate ci doar schimbate si adaptate prezentului.