agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-28 | |
La revedere ție, oraș căruia drumul vieții mi-a dat să-mi fii atât de drag. La revedere ție, iubită căreia las o parte din dorurile mele spre străjuire cu dragostea noastră. Am pecetuit drumul! L-am fermecat să fie scurt la venirea mea și blestemat să fie lung și chinuitor atunci când, odată cu sfârșitul călătoriei mele, nevoit sunt să mă întorc acasă. Dar ce pot numi "acasă", daca prezența ta în acel loc lipsește întru totul. Mă întorc din nou acasă spre a găsi un loc rece și părăsit. Acasă, iubita mea, e numai în brațele tale!
Am părăsit zilele cu noi pentru a mă întoarce la pustnicie... Glumesc, iubito, e evident, dar astfel mă simt fără de tine. Lângă mine, în tren, zac o sticlă de Cola și un pachet de Kent în care au mai rămas două țigări - urme ale ultimului Eliad și ale trenurilor aproape și departe de tine. Nevoia de a fuma s- a hotărât să se sinucidă. De mâine am să mă îmbăt cu versuri de tine. Cu poveștile noastre născute din cuvinte săpate întru doruri și dragoste. Te las în urmă, iubito, cu sufletu-mi, însă, rămas alături... La revedere, mamă - promit să am grijă de mine, să am grijă de noi... La revedere, copile, am să mă întorc să-ți redescopăr zâmbetul cu fiece zi în care te voi ține în brațe-mi. La revedere, iubito - îți las în dar sărutul meu, umplându-mi plămânii, pentru o ultimă oară, cu parfumul ființei tale. Pe curând... Dar lasă-mă, acum, în fața întregului Univers, să visez pentru noi - să fac lucrul ce mi-l doresc, și-aș fi mai nebun să nu îl fac, iubito... iubito, sărutul tău îmi cerne zilele cu bucuria de a fi, prezența ta îmi dăruiește zâmbetul fiecărei clipe în care ochii ne sunt legați în oglinda licăririlor celuilalt; lacrimile tale îmi dăruiesc iubirea ce nu am descoperit-o decât în inima aceasta atât de departe de mine. Iubito, acceptă acest inel, ce îți este dăruit din toată inima, cu întrebarea ce vine să ne cutremure pe amândoi! Vreau! Îmi doresc din toată inima să îmi fii soață. Să mă trezesc zi de zi alături de tine, îmbiat de căldura ta, alintat de privirea și zâmbetul tău, dar mai ales, plin de tine. Să ne trezim peste ani și ani, acoperiți de zăpezile vremii și înconjurați de o droaie de nepoți alergând și râzând pe pajiștea verde din fața căsuței noastre. Vrei să fii soția mea?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate