(Textul de față nu-mi aparține, mi-ar face plăcere să-l citiți apreciind valoarea lui chiar dacă persoana respectivă nu este membru al site-ului, am permisiunea ei și cred că nu i-ar fi indiferentă părerea voastră. Nu am schimbat nimic la el, n-am pus nici diacritice, nici n-am încercat să-l formatez pentru paginarea de aici.)



Astazi o colega a descoperit, exultind de bucurie, ca in setul de documente
pentru vama pusesem o copie a unui certificat de calitate: nu se pune
certificat de calitate in setul de documente pentru vama! Si ce e rau daca l-
am pus? E rau, pentru ca nu se pune!

Iti dai seama, cineva, un om... ca noi toti, a stabilit o regula. Nu este o
lege, o hotarire de guvern, un regulament de ordine interioara care spune ca
nu se pune certificat de calitate in setul de documente pentru vama,
altminteri vinovatului i se taie capul, totusi noi STIM, nu-i asa, ca nu se
pune! Si facem exact asa cum am apucat sa stim, cum vedem in jurul nostru ca
se face, fideli cozii oii din fata noastra, indiferent ca e turcana sau
blinda merinos.

In acelasi fel am apucat sa stim de pilda ca singurul sistem posibil este
cel al "marketingului agresiv", asezonat cu balcanism de mahala, dupa cum
alti colegi ai nostri de planeta au apucat sa stie ca responsabilitatea si
constiinciozitatea sint un modus vivendi... si au muncit cu nemiluita uitind
de vietile lor, de sanatatea lor, de familiile lor. Acum se trezesc cu
groaza din marasm , simtind ca ceva, undeva le-a scapat, si cer concedii.
Alti colegi de planeta stiu de pilda ca trebuie sa rupa usile
supermarketului de cinci ori pe saptamina, ceea ce si fac, desigur, in
detrimentul modului de viata tibetan. Totusi se trezesc goi si saraci,
saraci in sufletele lor, singuri in fata televizoarelor cu ecrane imense...
unde se deruleaza acelasi joc timpit la care nu inteleg de ce se uita, si-l
cauta pe Dalai Lama pentru a devini buddhisti. Alti colegi de planeta fac
ablutiuni la Gange de cincizeci de ori pe zi, pentru o desavirsita alungare
a impuritatilor din corp, uitind sa fie la fel de meticulosi cu casele lor,
unde saracia sta stiva pina in tavan. Totusi se trezesc nitel buimaci de
mersul extrem de alert al lumii in prezent si, fara a uita sa lucreze pentru
etica, devin dintr-odata spirite de un ascutit pragmatism.

Sa-ti mai spun? Alegem sa incaltam pantofi incomozi, cu virful bun sa omori
cu el gindacul in colt, alegem sa zbieram pe stadioane, alegem sa ne
inchinam in biserici sau sa afurisim cu vehementa orice farima de Dumnezeu,
alegem sa ne casatorim, sa divortam, sa fim vegetarieni, sa mergem vara la
mare, sa facem facultati, sa citim carti promovate pe panouri in statiile de
metrou, sa fim fideli... alegem, zicem in noi... dar de fapt singura alegere
pe care o facem este ce codita de oaie sa urmam. Mie, toate aceste
induiosatoare gesturi de fidelitate fata de traseul turmei imi sint absolut
egale. Imi e perfect egal daca un neamt a ales sa fie neamt, daca un roman a
ales sa fie roman sau daca un japonez a ales sa fie japonez. Cita vreme
niciunul dintre ei nu a ales in mod constient ce sa fie, ci doar a urmat o
turma, faptul ca o alegere poate sa para din punct de vedere social,
economic, politic ori moral mai buna decit cealalta, nu-mi spune nimic. Este
absolut lipsit de importanta daca o moda te imbraca in camasa lalie sau in
costum elegant, cita vreme tu doar porti un costum, un strai, un
comportament despre care ai fost convins ca este la moda, nu unul ales de
tine in mod constient, esti foarte departe de momentul trezirii, de dorinta
de a schimba cu adevarat ceva in tine, de asta data raspunzind unei
necesitati launtrice, unui ecou din strafundurile fiintei tale, astfel incit
sa nu te mai simti sarac, pustiu, departe de tine si de sufletul tau...

Intelegi, Gabriel? Eu vad omul in dinamismul evolutiei sale sufletesti, in
transformarea lui, stiind ca momentul urmarii unuia sau a altuia
dintre "modele" este doar un pas, o etapa, o zi... o singura zi din
eternitatea existentei sale de spirit nemuritor...

Si, in aceasta ordine de idei, ce ar insemna fidelitatea? Asa cum colega mea
de birou STIA ca nu se pune certificat de calitate in setul de documente
pentru vama, asa cum toti urmaritorii de codite de oi stiu ca modelul oferit
de spatiul lor geografic este unicul posibil, asa cum tinerele domnisoare
stiu ca frumusetea se defineste in revistele pentru femei, fidelitatea STIE
ca nu se poate sa te atingi de alt trup decit cel dat tie pe semnatura la
primar. Dar sufletul se trezeste uneori... golit si singur, si striga dupa o
secunda de iubire... o secunda in care sa-i fim fideli lui, mersului lui
inainte, metamorfozei pentru care s-a intrupat. Si atunci dorim, da... dorim
fierbinte... sa intelegem ca fidelitatea intr-alt fel se defineste, in
statornicia inteleapta, ori in statornicirea intelepciunii... in inteligenta
de a alege ce reguli merita sa respectam, si ce dorim sa fim.

Sa nu intelegi gresit, chestia foarte lunga de mai sus nu e o pledoarie
pentru anarhie. Respect cu destul de multa cumintenie anumite legi, inteleg
necesitatea lor si institui reguli acolo unde traiesc; dar nu sint fidela
nici unui sistem, nici unui model, nici unei rigori. Este o chestiune de
onoare la urma urmei, a onoarei inteleasa ca raportare la spiritul meu,
singurul in masura sa decida ce drum sa urmez.

In fine, iar am scris prea mult... mea culpa! :)