Imi place fumul bucatii de padure care plange arzand in sobele oamenilor incalzindu-i...imi plac beculetele albe ce lumineaza in nopti de sarbatoare un oras altfel trist si singur...imi plac cel mai mult copiii care se joaca, rad, cad, amintindu-ne tuturor sa uitam...sa uitam tot ce este rau si negativ.
Astept primavara, pentru ca iubesc primavara, dar asta nu inseamna ca nu ma bucur de iarna...ar fi o minciuna sa spun asta si ar fi o imfamie sa nu simt asta.
Astept mirosul de sarmale in ajun de Craciun si glasul colindatorilor pe scara blocului, la usa mea...imi plac toate bucuriile acestui timp de magie, dar mai ales imi place ca simt ca oamenii sunt mai buni, ca au sufletul mai deschis la credinta si la daruire.
Sunt insa si oameni singuri, sunt si oameni tristi, pe care o cutie cu pastile antidepresive nu-i ajuta cu nimic...si daca ma gandesc la asta parca incep ochii-mi sa planga...si sa regrete ca nu e asa cum ar trebui sa fie...ca doare, dar iarna parca nu e a tuturor...
Parca e numai a oamenilor cu bani care au timp si posibilitate sa colinde prin magazine si sa-si daruiasca sarbatori de basm...
Sa nu fim tristi...banii nu aduc fericirea, si chiar daca se spune ca o intretin, fericirea poate fi adusa de un zambet de copil si o bomboana de ciocolata in bradul de craciun...